Jurnal de America. Primele meciuri

Mâine joc semifinala de dublu, amânată de astăzi, când a plouat toată ziua și nu s-a disputat niciun meci. Să sperăm că mâine vom reuşi să jucăm două. Duminică trebuie să mă întorc înapoi la Boca Raton, aşa că va trebui să zbor din nou. Luni încep calificările următorului turneu.

Săptămâna aceasta a fost una destul de grea.
Nu m-am obișnuit cu condițiile, iar zgura mi s-a părut mai rapidă față de cea pe care am jucat în ianuarie. Înaintea meciului de simplu nu eram în cea mai bună formă, în sensul că nu simţeam jocul prea bine, dar credeam că mă voi obișnui și că voi găsi o soluție pentru a mă adapta. Fiind însă singură și destul de emoționată, n-am văzut bine și n-am știut cum să-mi adaptez jocul.
Așa că rezultatul final a fost slab, faţă de ce simt că aş putea în mod normal.

A doua zi a fost și mai grea, la fel ca întotdeauna atunci când revii pe teren după o înfrângere. Am trecut prin multe stări emoţionale înaintea partidei de dublu, dar și după ea. Am ajuns în tie-break-ul setului decisiv, am avut vreo 5 mingi de meci și n-am reușit să le închid. Noroc cu partenera mea, Dia Evtimova, care a ajutat echipa și am câștigat cu 15-13.
Dar, am pierdut semifinala cu 11-13 în super tie-break, după un meci destul de bun făcut de mine și după o zi şi jumătate de așteptare.

Multe sentimente după acest turneu şi, mai ales, supărare.

Știu că pot juca mai bine și îmi doresc să fac asta mai des.
Dar aşa cum se zice, din înfrângeri învățăm mai mult decât după victorii. Iar de data asta, simt că trebuie să rămân în prezent. Să mă bucur de fiecare moment și să știu că sunt unde trebuie să fiu acum.

Este datoria mea să muncesc, să fiu ambițioasă, să dau ce e mai bun pe teren, dar nu pot controla viitorul și nici locul în clasament, pentru că întâlnesc jucătoare care au aceleaşi ţeluri. Diferenţa între noi este mică şi se face nu în cantitatea muncii depuse – cel puţin nu în ce mă priveşte – ci în multe alte aspecte, toate foarte importante. Despre unele am scris, despre altele o voi face în viitor. Așa că, dacă voi reuşi să iau fiecare săptămână în parte și voi rămâne în prezent, doar cu gândul la meciul, setul, game-ul şi punctul pe care le joc în acel moment, cred că voi reuși să fiu mai mândră de ce fac.

Astfel că a doua zi am luat un zbor de dimineață, spre următoarea locație, Boca Raton, sau mai bine spus să mă întorc de unde plecasem pentru că luni încep următorul turneu.
Plănuiam să fac un antrenament de acomodare, dar am dat de ploaie și aici, așa că tot ce mi-a rămas a fost să fac un antrenament de pregătire fizică în parcarea apartamentului unde stau. M-au programat în primul meci de la ora 9, dar a început ploaia din nou. N-am reușit să fac niciun antrenament la acest club, deci va fi ciudat să joc primul meci fără niciun fel de acomodare.
Dar după cum spuneam în alt articol, dacă sunt bine fizic, pot să fac față în orice condiţii.

Luni nu am jucat niciun meci, deoarece a plouat toată ziua. A fost o zi lungă, arbitrul principal ne reprograma din oră în oră și trebuia să verific la fiecare jumătate de oră când e următoarea informație. Partida mea s-a amânat pentru 11.00, apoi 12.30, 13.30, 14.30, 15.30 și 17, iar când am venit la club pentru a treia oară, ni s-a spus că s-au anulat pentru toată ziua și vor fi reprogramate câte două partide a doua zi. Nici luni nu am jucat pe zgură verde, dar am făcut un antrenament de o oră printre picăturile de ploaie pe un teren de hard şi un antrenament de pregătire fizică pe banda de alergare.
Marți m-au reprogramat al treilea meci pe ordinea de joc. L-am terminat pe primul din calificări pe la 15.30, cu o junioară fără clasament din America, iar pe al doilea l-am început pe la 21.30 după alte întreruperi și așteptări cauzate de ploaie. Am jucat destul de bine – mai ales în setul doi – chiar dacă l-am pierdut; un nivel ridicat din partea amândurora, în condiții grele: vânt, ploaie și o altă întrerupere din cauza căderii electricității. Iar peste toate, am jucat primul tur de dublu vineri. Mi-a făcut plăcere să fiu pe teren alături de Gabi Talabă Lee, prietena și partenera mea de când aveam 16 ani.

Urmează ultimul turneu din această serie și sper că îmi voi regăsi jocul.

Împreună cu Gabriela Talabă Lee