Jurnal de America. Ultima săptămână

Am plecat la drum spre ultimul turneu din această serie. Locația este Zephyrhills, la trei ore jumătate de Boca Raton. După meciul de dublu de vineri, a urmat un antrenament sâmbătă, iar duminică drumul, urmat de un alt antrenament de acomodare. Este prima săptămână în care va trebui să stau la hotel, deoarece nu am găsit o familie care să mă găzduiască.
Mi-am găsit deja o colegă de cameră, pe Fanny Stollar și am rezervat un hotel cât mai aproape de bază, aici în America distanțele fiind mari (cel mai aproape a fost la 8 minute). Hotelul se află într-o parcare (dar o parcare mare), iar camera este decentă, destul de mare, nu ca în Franța, unde hotelurile sunt recunoscute pentru camerele mai puțin spațioase.

Așadar începe o nouă săptămână de turneu.
Ziua de luni trece cu un alt antrenament de acomodare și un nou tablou principal. Îmi aflu adversara la tragerea la sorţi. Va fi o jucătoare venită din calificări.

Intru în rutina de turneu și simt că îmi merg din ce în ce mai bine antrenamentele.
Și cel de luni și cel de marți au decurs aşa cum mi-am dorit. Miercuri urmează primul tur. Joc împotriva unei americance, cu un serviciu destul de puternic. Sunt optimistă, am mai multă încredere, chiar dacă nu am foarte multe meciuri câștigate, dar încrederea vine și din antrenamente bune.

Trec de primul meci, dar greu, încep destul de slab primul set, revin de la 2-5 0-40 și o egalez la 5-5, iar de acolo pierd setul. Dar simțeam că nivelul meu de joc crescuse și am stat în meci, îndârjită, chiar dacă pierdeam game-urile. Am stat punct cu punct și game cu game, iar la 4-4 în setul 2 am făcut break și am câștigat setul doi cu 6-4. În decisiv, am rămas concentrată și mi-am menținut nivelul de joc din setul 2. L-am câștigat cu 6-1.

A urmat turul doi (optimile de finală) împotriva unei jucătoare de la colegiu.

Apar din ce în ce mai multe jucătoare de la colegiu, care sunt foarte bine pregătite. Din câte am înțeles și am aflat de la antrenori, s-a schimbat regula, în sensul că orice jucător poate să aleagă să-şi întrerupă studiile după primul an – ca să participe sistematic la turnee din circuitul profesionist – fiind liber să şi le reia pentru a-şi continua educația oricând doreşte, păstrându-şi bursa. Peyton Stearns şi Ben Shelton tocmai ce au intrat în top 100 la câteva luni după ce au decis să joace la profesionişti. Nivelul este ridicat, chiar dacă jucătoarele sunt clasate în jurul locurilor 700-800. Au un alt stil de joc, unul mai agresiv cu lovituri mai puternice, deși în ultimii ani stilul de joc s-a schimbat în general și vezi din ce în ce mai multe fete cu lovituri puternice și consistente.

Câștig din nou după ce păstrez un nivel bun de joc pe toată durata acestuia. Ajung în sferturi, al doilea sfert de anul acesta. De data aceasta, n-am făcut un meci bun, în schimb, adversara a avut o zi foarte bună și n-am reușit să găsesc soluții pentru a o destabiliza.

În afara terenului și a meciurilor, n-am reușit să fac prea multe. Am petrecut timp cu Fanny și ne-am creat o rutină care includea mersul la cină la un restaurant grecesc aflat în aceeași parcare cu hotelul, iar la 8 eram deja în cameră, citind sau uitându-ne la seriale.

Se termină astfel o altă serie de turnee. O serie în care am învățat și mai mult, am avut parte de adversare noi şi de experienţe, care pot să mă ajute mult în viitor. Trebuie să iau lucrurile pozitive și să văd ce pot să îmbunătățesc în continuare pentru a-mi atinge obiectivele propuse.

Până atunci, urmează un drum lung cu autobuzul din Zephyrhills în Boca Raton. Petrec acolo ultimele două zile până la zborul de întors de Miami. Sunt câteva ore relaxante alături de familia de aici, care caută să mă facă să mă simt bine tot timpul (m-au răsfățat cu mâncare bună, dar sănătoasă în fiecare zi). Am jucat și pickleball, un sport nou, care devine foarte popular în America.

Deşi în timp ce eram în SUA, am regretat o singură dată decizia de a participa la aceste turnee (ca în orice carieră, există și momente de îndoială) acum, la rece, sunt destul de mulţumită.
În afara experienţelor noi şi plăcute din afara terenului, simt că m-am călit, jucând în condiţii aspre, pe terenuri care nu mi-au convenit mereu. Am rezistat singură, departe de casă, doar în contact virtual cu antrenoarea şi cu apropiaţii mei.

Simt că în Europa, unde mă simt peste tot ca acasă, voi fi mult mai pregătită pentru încercările care vor urma.