Mi-aș fi dorit să încep articolul despre revenirea mea pe teren într-o notă pozitivă şi optimistă, adică după câteva meciuri fără nicio durere, bucuroasă că joc, în sfârşit, fără să mă chinuiesc.

Dar îl încep imediat după ce a trebuit să iau decizia de a mă retrage de la primul turneu ITF pe care urma să-l joc după accidentare și mi-am rezervat deja zborul către casă.

Poate nu este tocmai momentul potrivit pentru un nou articol, ştirile triste nu sunt binevenite, dar pe mine scrisul mă ajută.

După cele două săptămâni de pauză am început ușor-ușor exercițiile de mobilitate și de întărire a mușchilor, apoi am reluat şi tenisul din careu. Au mai trecut alte câteva zile şi am jucat fără durere – ce senzaţie plăcută! – de pe linia de fund a terenului. După încă o săptămână reușeam să fac primul antrenament complet.

Am decis să încep cu un turneu național în Germania, unde competiția se anunța mai ușoară şi fusesem invitată de clubul pentru care joc acolo. Aceste câteva meciuri le introdusesem în program pentru a-mi intra în formă.

După câteva antrenamente bune, joi a venit și ziua primului meci.

Din nou, același sentiment plăcut, dar de data aceasta simțeam o schimbare în bine. Aveam mai multă răbdare, puteam să stau în schimburi, oricât de mult ar fi durat, fără să mă pripesc. Îmi plăcea să fiu din nou acolo, conectată la meci. Vedeam mai bine terenul, variam mai bine jocul, aveam mai mult curaj. Nu mă interesa nici importanţa turneului, nici clasamentul adversarei, îmi vedeam doar de jocul meu şi de construcţia punctelor. Primul meci, prima victorie. Dar imediat am simțit din nou o mică jenă la încheietură (mingile cu care se joacă în Germania sunt grele). Mi-am continuat rutina de stretching şi recuperare, pentru a pregăti ziua următoare.

Am revenit pe teren împotriva unei jucătoare tinere, dar cu dorință de luptă. Am jucat acel meci cu jenă la mână și în condiții lente după ce tocmai plouase în acea zi. Am obținut a doua victorie, dar încheietura începuse să mă deranjeze din nou.

Am decis să mă retrag de la al treilea meci, care trebuia să se dispute tot vineri, peste două ore.

O decizie pe care am luat-o greu, deoarece pot să joc şi cu dureri mari, ceea ce nu e bine, pentru că poate duce la accidentări și mai grave.

Planul era să-mi iau două zile libere și să plec spre turneul ITF W25 de la Horb, dar azi dimineaţă m-am trezit cu încheietura umflată şi socoteala de acasă nu s-a mai potrivit cu cea din târg.

Urmează câteva zile de pauză și vă voi ţine la curent cu tendinita mea păcătoasă.