Ce ţi-e şi cu sportul acesta pe care îl practic: acum două săptămâni nu știam când voi juca din nou un meci oficial, acum scriu după ce am câștigat al 6-lea titlu ITF W25 la dublu [la sfârşitul articolului, statistica elaborată de un prieten], la primul turneu oficial după revenire.
Dar, în primul rând, sunt bucuroasă şi recunoscătoare pentru că am putut să joc din nou în circuitul oficial și am făcut-o fără să am dureri.
Am venit la Bistriţa cu obiectivul de a câștiga titlul la dublu şi, împreună cu Ilona Ghioroaie, l-am îndeplinit.
Condiţia era să fim amândouă apte fizic – şi ea avusese probleme la unul din genunchi – am reușit să-l ducem la bun sfârșit. Astfel ne-am onorat statutul de favorite principale pe tablou.
Cu vreo trei săptămâni înaintea turneului făceam haz de necaz, calculând că punctele corespunzătoare titlului pe care l-am câştigat anul trecut la ITF W25 Braşov ne vor ieşi din linia de clasament şi vom pierde multe locuri în ierarhie (aceasta s-a şi întâmplat luni, în cazul meu, dar săptămâna viitoare le voi recupera datorită titlului de la Bistriţa, care îmi va fi contabilizat cu o săptămână întârziere).
Presiunea este mare din cauză că dacă pierzi puncte şi implicit locuri, nu mai intri la turnee mari nici în calificări sau la turnee de W25 pe tabloul principal, astfel că trebuie să reîncepi de jos, să joci și să câștigi multe meciuri. Asta, în primul rând la simplu, dar în mare, situaţia este valabilă şi la dublu.
În cazul în care eşti accidentat, poţi să-ţi îngheţi clasamentul şi să-l folosești pentru 8 turnee, dar doar dacă ești scos din circuit mai mult de 6 luni. Așa că, la o accidentare ”mai blândă” nu ai parte de îndurare şi imediat cum intri pe circuit, trebuie să câștigi meciuri pentru a face puncte.
Revenind la turneul de la Bistrița, pentru mine a început cu meciul de simplu, deși solicitasem arbitrului principal să joc meciul de dublu marți, iar cel de simplu miercuri, pentru a nu începe cu două în aceeaşi zi.
Dar nu s-a întâmplat după cum mi-am dorit eu și am jucat miercuri împotriva Ilincăi Amariei. O tragere la sorți dificilă pentru că ea este într-o formă bună. Meciul a fost unul satisfăcător pentru mine, mai ales că era primul după o pauză mare. Am avut câteva game-uri în care am jucat un tenis bun, cu câteva raliuri frumoase, dar în mare parte a fost unul inconstant, cu mai multe greșeli neforțate decât de obicei. Altfel, m-am bucurat că am putut duce la bun sfârșit o partidă, fără dureri.
A urmat primul tur la dublu în aceeași zi, de care am trecut. Încă nu mă simțeam sigură pe mine nici aici, nu vedeam bine terenul. Nu reuşeam unghiurile și loviturile pe care mi le doream, dar aveam nevoie de răbdare. Ştiam că jucând meciuri voi reveni treptat la precizia şi constanța dorită. Aşa s-a şi întâmplat în următoarele două meciuri şi astfel ne-am calificat în finala turneului.
O finală destul de grea, muncită. Am avut câteva emoții la început de meci şi am făcut mai multe greșeli neforțate. Am construit punct cu punct, am stat în primul set, chiar dacă nu etalam cel mai bun joc, dar până la urmă, după un tiebreak echilibrat, l-am câștigat. Al doilea a fost mai reuşit, amândouă am avut intervenții mai bune la fileu și mai multă răbdare în raliurile lungi.
Aşadar, o reintrare cât se poate de binevenită după cele 13 săptămâni de pauză forţată.
Mai ales pentru psihicul meu greu încercat în acea perioadă, dar şi pentru că am reuşit să joc 5 meciuri şi să redobândesc o parte din automatisme.
Dar nu mi-am luat prea mult timp de relaxare, mai ales că la simplu mai am destule de arătat şi, revenită la Bucureşti, am reînceput antrenamentele în forță. Marţi, de exemplu, am avut două antrenamente de tenis şi unul de pregătire fizică. Doar duminică mi-am îngăduit un scurt repaus, după drumul infernal. Am călătorit 10 ore la dus, 10 la întors, cu trenul şi microbuzul (la dus, de la Braşov, la Bistriţa am stat trei persoane pe două locuri).
Vineri plec la Trieste şi am în plan să joc 3 turnee, în săptămâni consecutive. Plec de la premisa că fizic totul o să fie în regulă și îmi voi intra într-o formă bună, progresând de la meci la meci.
În timpul acestei luni, îmi voi face fără doar şi poate timp pentru a vă ţine la curent cu aventurile mele în circuit.
*
Oana a câştigat sâmbătă al 41-lea titlu al carierei, în circuitul ITF, după 74 de finale disputate.
A devenit de 9 ori campioană la simplu, după 21 de finale [toate pe zgură] şi de 32 de ori la dublu, după 53 de finale [27-19 pe zgură, 5-2 pe hard].
Titlul cucerit săptămâna trecută la Bistriţa este al 6-lea la categoria W25 în proba de dublu [celelalte 26 la categoria ITF W15 (10k)] – primele 5 la Horb (iulie) 2018 (/ Gabriela Talabă Lee), Platja d’Aro (mai) 2021 (/ Justina Mikulskytė), Jönköping (iunie) 2021 (/ Cristiana Ferrando), Braşov (august) 2022 (/ Ilona Ghioroaie), Santa Margherita di Pula (octombrie) 2022 (/ Amina Anshba).
Acesta este primul titlu câştigat în 2023, celelate: în 2022 – 3, 2021 – 3, 2020 – 1, 2019 – 4, 2018 – 4, 2017 – 3, 2016 – 6, 2015 – 4, 2014 – 3.
Ilona a câştigat al 13-lea titlu în proba de dublu, al 4-lea consecutiv la categoria W25 – al doilea din 2023, primul, cu două săptămâni în urmă -, celelalte la ITF 15 (10k), primul în 2016 (/ Diana Enache).
