Duminică dimineaţă am plecat spre al doilea turneu pe care îl voi juca după reintrarea în circuit, care se dispută la Valencia, şi am profitat de timpul liber – din aeroport şi în călătoria cu trenul – pentru a mă pune la punct cu noutăţile din tenis.
Între timp am ajuns şi am efectuat deja două antrenamente [selfie-ul l-am făcut spre sfârşitul călătoriei, când somnul începuse să preia iniţiativa].
Un tweet mi-a atras în mod special atenţia, legat de performanţa lui Hamad Medjedovic, tânărul jucător sârb – a împlinit 20 de ani pe 18 iulie – care a câştigat „Next Gen ATP Finals”.
Primii 5 campioni ai competiţiei rezervate celor mai bine clasaţi jucători de sub 21 de ani fuseseră Hyeon Chung, Stefanos Tsitsipas, Jannik Sinner, Carlos Alcaraz şi Brandon Nakashima, dar Hamad Medjedovic este cel mai slab clasat dintre ei, la momentul respectiv.
Acum se clasează pe locul 113, dar maximul – 102 ATP – şi l-a atins pe 16 octombrie, anul acesta.
El a dominat ultimul turneu al circuitului principal din 2023, cu 5 victorii din tot atâtea meciuri disputate. În finală l-a învins pe capul de serie 1, francezul Arthur Fils (36 ATP), în 5 seturi, după ce în al 4-lea ratase primele două mingi de meci [videoclipuri cu rezumatele partidei şi cu cele mai frumoase puncte ale turneului, la sfârşitul articolului].
Hamad încheie astfel cum nu se poate mai bine sezonul afirmării lui depline în circuit: în 2023 a câştigat 3 titluri ATP Challenger, a debutat în Cupa Davis cu o partidă câştigată, la ATP 250 Gstaad, a câştigat primele trei partide ale carierei în circuitul principal, pentru semifinale. În luna septembrie a repetat rezultatul la ATP 250 Astana. S-a calificat pe tablourile principale ale Roland Garros şi Wimbledon.
Astfel, anul acesta, ambele Turnee Finale ATP au fost câştigate de sârbi, prima dată când jucători din aceeaşi ţară devin campioni în acelaşi an, la cele două competiţii.
După această introducere menită să ne familiarizăm cu, încă, mai puţin cunoscutul Hamad, am ajuns la esenţa articolului.
În 2021, Novak Djokovic s-a oferit să acopere toate costurile aferente carierei profesioniste ale tânărului său compatriot. L-a ajutat însă şi pe alte planuri, de exemplu antrenându-se cu el:
Eldin, tatăl lui Hamad povesteşte pentru importantul site bulgar Sportal (un milion de vizionări zilnic) [via @Olly_Tennis_] despre începuturile acestei atât de fructuoase relaţii:
Îmi amintesc a doua conversaţie pe care am avut-o cu Novak, după ce l-am cunoscut. Atunci am parcurs în detaliu paşii pe care trebuie să-i parcurgă Hamad în carieră. Novak şi-a expus ideile în legătură cu aceasta, iar eu i-am răspuns: „Nole, cu părere de rău, dar ce spui tu costă o groază de bani!”
Dar el a continuat să vorbească despre antrenori, despre ce trebuie să facem şi cum, apoi mi-a spus:
„Tot ce trebuie să facă Hamad este să muncească din greu. Eu mă voi ocupa de restul.”
Eu am repetat:
„Nole, costă mult!”, iar el mi-a răspuns:
„Edo, nu fac asta ca să-mi iau banii înapoi. Mi-i câştig în altă parte, rolul meu aici este să ajut. Ce fel de om aş fi dacă nu i-aş ajuta pe puştii care merită, iubesc tenisul şi – mai mult – au rezultate?”
N-am mai avut replică, iar el a continuat:
„Uite cum facem: într-o bună zi, după ce Hamad va reuşi, tu vei lua un jucător sub aripa ta ocrotitoare şi îl vei ajuta în acelaşi fel.”
Povestea tatălui este atât de grăitoare, încât nu mai necesită alte comentarii.
Să observăm doar că Djokovic sprijină în nume propriu jucătorii – Medjedovic nu este singurul pe care l-a ajutat – acţiune pe care o doreşte implementată prin intermediul activităţii PTPA, la nivelul întregului circuit.
Iar noi rămânem cu speranța că, în viitorul apropiat, vom fi martorii unei poveşti frumoase asemănătoare și la noi în țară, astfel încât măcar câţiva jucători să nu mai treacă prin încercările dificile, din punct de vedere financiar, ale începutului carierei profesioniste.
Aşa că mă grăbesc să-mi termin recuperarea de după al doilea antrenament de aici şi vă dau întâlnire după turneu.
