Pregătirea – pe teren, la sală, piscină, dar şi cea organizatorică – pentru turneele pe care le voi juca în Florida este în toi, dar am profitat de o după amiază liberă, pentru a vă povesti despre ultima săptămână, în care am evoluat la Campionatele Naționale pe Echipe, pentru CS Rapid Bucureşti. O echipă puternică, pe care Alex, managerul nostru, a reușit să o alcătuiască în câteva luni, după reînființarea secției de tenis a giuleştenilor.
CS Rapid, Campioană Naţională pe Echipe 2025
În foto 1, de la stânga la dreapta: Mara, Cristina, Ştefan, Irina, eu, Ruxi, Alexandra
Începând cu sfârşitul, am devenit campioane naționale, împreună cu Ruxi Bertea, Irina Bara, Cristina Dinu, Mara Gae, Alexandra Cadanţu Ignatik și Ilinca Amariei.
Pentru mine acest titlu este al treilea la nivel naţional în doi ani consecutivi, după ce în 2024 deveneam campioană la Simplu şi Dublu Mixt.
Acum am jucat în fiecare dintre cele trei întâlniri câte două partide şi le-am câştigat pe toate în câte două seturi. Doar Cristiana Todoni – sora mai mică (18 ani) a Ancăi – m-a dus până în prelungirile celui de-al doilea, datorită unui joc bun al ei, rezultat al unei munci asidue pe care o depune pentru a-şi crea un prenume la nivel internaţional.
Sunt bucuroasă că am reuşit să ajut echipa, a cărei onorantă ofertă, o acceptasem încă din luna iulie.
Aşa cum v-am povestit mai demult, eu joc în Campionatele Naţionale pe echipe ale mai multor țări, iar sistemul de desfășurare a acestora este diferit de la țară la țară. În Germania, Italia, Franța, competiţia se desfășoară în principiu în lunile mai şi iunie, timp de mai multe weekenduri. Formatul întâlnirilor este de asemenea diferit. În Franța se joacă patru meciuri de simplu și două meciuri de dublu, în Italia, trei de simplu și unul de dublu, iar în Germania, şase de simplu și trei de dublu.
În România, campionatul cluburilor se dispută în luna octombrie, timp de o săptămână și se joacă 5 meciuri de simplu și două de dublu.
Anul acesta, în competiția feminină, s-au înscris 7 echipe. Conform clasamentului individual, echipa noastră, Rapid, a avut tur liber și am intrat direct în „turneul final” de patru echipe, disputat în sistem round robin (fiecare cu fiecare).
Deşi „pe hârtie” echipa noastră era foarte puternică, lucrurile s-au complicat pentru că Ilinca Amariei nu a putut veni – pe această cale îi urez o grabnică recuperare totală şi o aştept la multe alte întâlniri -, Irina Bara a revenit aici după o absenţă ceva mai lungă, iar Mara Gae s-a accidentat în întâlnirea a doua.
La starea fizică precară a câtorva rapidiste s-au adăugat şi condiţiile meteo nefavorabile, mai ales la prima întâlnire.
Aşa că drumul spre titlu a fost din ce în ce mai greu: după 7-0 cu Sportul Studenţesc [linkuri la rezultatele zilei în format PDF (apar şi rezultaele de la Masculin – sursă frt.ro], a urmat 5-2 cu CS Arc Pro şi 4-3 cu CSA Steaua.
Eu am jucat dublu alături de Ruxi Bertea în primele două întâlniri, iar în ultima, împreună cu Irina Bara. De altfel, acesta a fost punctul pentru 4-2 şi titlul de campioană naţională.
Foarte important a fost aportul Alexandrei Cadanţu Ignatik. Ea a înlocuit-o în întâlnirea decisivă pe Mara Gae şi deşi jucase ultima partidă oficială – înainte de a se retrage din activitate – în februarie 2024, şi-a câştigat meciul în două seturi.
Un bun exemplu de dăruire dat elevelor ei de către, acum tânăra antrenoare, Alexandra, care şi pe acest plan a început să aibă rezultate foarte bune. Cel mai recent exemplu, eleva ei şi buna mea prietenă, Ilinca Sagmar (17 ani) – despre care am scris pe blog – care a obţinut săptămâna trecută cel mai bun rezultat al carierei: a avansat din calificări până în semifinalele W15 Bol, unde a fost oprită destul de greu de capul de serie 1.
Pe scurt, spiritul de echipă, încurajările reciproce din timpul meciurilor – ne-au ajutat să trecem peste toate greutăţile. Ne-a sprijinit mult şi antrenorul Ştefan Enciu, dar şi faptul că atunci când joci pentru Rapid, chiar dacă nu la fotbal, eşti stimulat de spiritul acestui club legendar.
A doua zi, băieţii clubului Rapid ne-au urmat exemplul, câştigând titlul, tot după un meci decisiv cu CSA Steaua.
*
* *
Rămânând la capitolul competiţiilor pe echipe, acum al celor internaţionale, mă bucur tare mult că Ruxi Bertea, pe care o admiram în ultimul articol, a fost selecţionată de noul căpitan nejucător Alexandra Dulgheru pentru play-off-ul Billie Jean King Cup [14-16 noiembrie, Gorzow Wielkopolski, Polonia, pe hard indoor]. Echipa noastră face parte din Grupa B alături de Polonia şi Noua Zeelandă. Câştigătoarea acestei grupe şi cele ale celorlalte şase promovează în Calificările pentru Turneul Final (sistem eliminatoriu).
La fel de mult mă bucur de selecţionarea vechii mele prietene, Gabriela Talabă Lee, care va debuta la 30 de ani în echipa României. Şi, ca să fiu sinceră, mă simt încurajată de recunoaşterea de care se bucură cea alături de care am început tenisul profesionist.
Şi Mara Gae, primeşte încă o şansă de a lua contact cu tenisul mare.
Cvintetul echipei României este condus – în ce priveşte clasamentul – de Gabi Ruse şi completat de „căpitanul jucător” Moni Niculescu. Îmi doresc ca experienţa ei, combinată cu cea a Alexandrei să le ajute pe mai tinerele lor colege, astfel încât să obţinem un rezultat bun, în condiţiile în care la gazde şi-a confirmat prezenţa Iga Swiatek.
*
* *
Schimbând registrul către competiţiile individuale, vă ataşez Calendarul WTA 2026 şi Calendarul ATP 2026 pentru cei care nu-l aveţi deja.
Cât despre „al nostru”, cel al turneelor ITF, ca de obicei întârzie, ca să nu mai vorbim că atunci când va apărea va fi doar pe primele 3 luni.
Înţelegem că aici sunt turnee mai multe, probleme logistice, organizatorice, dar noi încă habar nu avem cum ne vom organiza programul pentru anul viitor. Mai ghicim, studiindu-l pe cel de pe anul în curs, întrebându-ne mereu ce turnee se păstrează şi dacă apar altele noi.
Glumind, dacă mai întârzie, mă gândesc să propun conducerii ITF, să ne faciliteze în colaborare cu liniile aeriene, cumpărarea de bilete „complet open”, adică şi datele călătoriei să fie opţionale, dar şi destinaţiile.
Gata, vă las, pentru că mai am 1000 de treburi de făcut până să trec Oceanul. Încerc să revin cât de repede pe blog, eventual chiar din Florida.
↓ Articol susţinut de Cannoleria Decebal, restaurantul unde mă simt cel mai bine ↓
